Infacțiunea de abuz în serviciu, elemente și evoluție jurisprudențială

Infracțiunea de abuz în serviciu este definită în legislația penală și se referă la fapta unui funcționar public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos, prin încălcarea legii, și prin aceasta cauzează o pagubă sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. Pentru ca o faptă să fie considerată abuz în serviciu, trebuie să fie îndeplinite mai multe condiții, inclusiv că fapta să fie săvârșită de un funcționar public în exercițiul funcției, să existe o încălcare a legii, și să rezulte o pagubă sau o vătămare.

Această infracțiune este menită să protejeze buna funcționare a instituțiilor publice și să asigure că funcționarii publici își îndeplinesc datoriile conform legii, fără abateri care ar putea prejudicia persoanele fizice sau juridice. Sancțiunile pentru abuzul în serviciu pot varia semnificativ, incluzând amenzi, pedepse cu închisoarea și interdicția de a ocupa o funcție publică pentru o perioadă determinată.

Infracțiunea de abuz în serviciu a fost subiectul unei intense dezbateri juridice și sociale în România, îndeosebi în lumina deciziilor Curții Constituționale (CCR) referitoare la necesitatea unui prag valoric pentru incriminare. Abordarea Curții a oscilat de-a lungul timpului, având un impact semnificativ asupra modului în care această infracțiune este interpretată și aplicată în practica judiciară.

Într-o decizie din 2016, CCR a adresat problema interpretării sintagmei „îndeplinește în mod defectuos” din articolul 297 al Codului Penal, stabilind că aceasta trebuie înțeleasă ca „îndeplinește prin încălcarea legii”. Această interpretare a fost menită să clarifice că numai încălcările de lege care sunt deja prevăzute ca fiind infracțiuni pot constitui abuz în serviciu, eliminând astfel o parte din subiectivismul și arbitrariul care ar putea rezulta din interpretările prea largi ale legii ​(1)

Mai târziu, în 2017, s-a discutat despre necesitatea stabilirii unui prag valoric pentru abuzul în serviciu, ca o condiție pentru a atrage răspunderea penală. Această discuție a fost generată de preocupările legate de posibilitatea abuzurilor în interpretarea și aplicarea legii, în special în cazurile în care prejudiciul sau vătămarea intereselor legale nu sunt semnificative din punct de vedere material sau moral. CCR a decis că abuzul în serviciu poate fi incriminat și fără un prag valoric, lăsând la latitudinea judecătorului să decidă asupra gravității faptei. Această decizie subliniază flexibilitatea în interpretarea și aplicarea legii, dar și necesitatea unui cadru legal clar și predictibil pentru a evita interpretările arbitrar​ (2)​.

Deciziile CCR și discuțiile ulterioare în legătură cu pragul valoric au evidențiat tensiunile dintre nevoia de a proteja funcționarea corectă a instituțiilor statului și drepturile individuale, precum și între uniformitatea și predictibilitatea aplicării legii și nevoia de a evalua fiecare caz în parte. În contextul mai larg al eforturilor anticorupție la nivelul Uniunii Europene, se observă o încurajare a statelor membre de a adopta măsuri legislative care să permită o luptă eficientă împotriva corupției, fără a introduce neapărat praguri valorice care ar putea limita capacitatea de acțiune a justiției​ (3)​.

În esență, discuția despre pragul valoric în cazul abuzului în serviciu reflectă provocarea constantă de a echilibra rigorile legii cu realitățile practice ale aplicării acesteia, într-un mod care să asigure atât integritatea funcției publice, cât și protecția drepturilor fundamentale. Aceste dezbateri juridice și modificările legislative subliniază importanța unei legislații precise și a unei jurisprudențe clare pentru funcționarea efectivă a sistemului de justiție și pentru consolidarea statului de drept.

(1)Decizia Curții Constituționale nr. 405/2016

(2)https://www.ccr.ro/18128-2/, a se vedea și https://romania.europalibera.org/a/ccr-abuz-in-serviciu-interceptari/32415974.html

(3)Ibidem