Despre infracțiunea continuată și lipsa necesității unității de subiect pasiv (savârșirea infracțiunii față de mai multe persoane)

Pentru a începe trebuie să ne definim termenii, anume ce înseamnă, unitatea de subiect pasiv și unitatea de rezoluție infracțională. Acești termeni pot părea dificili pentru o persoană care nu este acomodată cu sistemul juridic însă ele nu reprezintă noțiuni dificile.

Așadar, pornim de la un exemplu simplu:

Vasile distruge mașinile a trei persoane pe stradă, întrucât proprietarii aceștora i-au făcut o farsă anterior. În această speță Ion a săvârșit o singură infracțiune de distrugere nu trei, dar de ce? Vasile a săvârșit o singură infracțiune pentru că a comis infracțiunea în baza aceleași rezoluții infracționale (a avut o singură motivație, anume de a se răzbuna pe farsori). Ok dar nu sunt mai multe victime? Da este adevărat, însă unitatea de subiect pasiv (adică existența unei singure victime) nu este o condiție pentru reținerea unei singure infracțiuni.

Schimbăm exemplul:

Vasile distruge la intervale orare diferite trei mașini, prima la ora 12, a doua la 14 și a trei la 9 dimineața a doua zi, s-a săvâșit o singură infracțiune sau mai multe? În acest caz depinde! De ce depinde? Depinde dacă Ion a căutat acele mașini și și-a propus de la bun început să le distrugă imediat ce le găsește, caz în care s-a săvârșit o singură infracțiune, însă în formă continuată (adică la distanțe de timp neimpuse de natura infracțiunii),(din nou reținem o singură infracțiune, întrucât a existat aceeași rezoluție infracțională pentru toate cele trei acte de distrugere).În caz contrar, în situația în care Ion, la întâmplare, fără să își stabilească înainte că dorește să distrugă mașinile celor trei le distruge la aceleași intervale de timp, sau chiar și pe loc pe toate trei, dar având câte un motiv diferit pentru fiecare (autoturismul unul îl distruge din răzbunare, autoturismul doi de ciudă că vecinul este mai frumos, iar pe al treilea pentru a își satisface o dorință de a fi singurul din sat care are mașină) vom reține trei infracțiuni, întrucât motivele au fost diferite!

Există vreo diferență dacă ne aflăm în cazul unei infracțini de viol, lipsire de libertate sau orice altă infracțiune împotriva persoanei? În teorie nu, în practică da! De ce?

Simplu, pentru că deși teoretic se poate justifica că o persoană poate săvârși mai multe acte în baza aceleași intenții, aceste infracțiuni sunt de regulă comise în considerarea persoanei victimei, adică în cazul nostru,Vasile dorește să o priveze de libertate pe o anumită persoană în baza calităților sale și nu pe oricine. Dacă Vasile o răpește azi pe Maria, iar mâine pe Cristina, trebuie verificat dacă a avut înainte un scop clar definit înainte de săvârși faptele, în caz contrar se vor reține două infracțiuni.

Oferim însă un exemplu contrar, Vasile supărat fiind că instanța se mișcă încet amenință organele din sală? Amenințarea unui organ constituie infracțiunea de Ultraj Judiciar, în sală se aflau trei judecători, un procuror și un grefier, reținem 5 infracțiuni? Răspunsul este nu! Reținem o singură infracțiune de Ultraj Judiciar, întrucât motivul amenințării a fost unul singur! Se pot purta discuții în ce sens reținem în concurs și infracțiunea de Ultraj săvârșită împotriva grefierului (întrucât grefierul atrage infracțiunea de Ultraj nu de Ultraj Judiciar), însă din punctul nostru de vedere se absoarbe, valoarea protejată fiind aceeași.

Așadar observăm că mobilul, intenția sau cum am numit-o înainte rezoluția infracțională este elementul care ne atrage reținerea unei infracțiuni sau a mai multora.

Acestea fiind spuse oferim și argumentele juridice. Observăm că în 2017 a intervenit o decizie a CCR, 368/2017, care a eliminat condiția unității subiectului pasiv din cadrul art. 35 din Noul Cod Penal, ce a presupus aceasta? Înainte de decizie, atunci când Vasile distrugea trei mașini răspundea pentru mai multe infracțiuni în funcție de numărul de proprietari! Decizia nu a fost lipsită de controverse, întrucât din lipsa de responsabilitatea a legiuitorului nostru, aplicarea art. 35 a rămas neclară. Doctrina a susținut pe de o parte, revenirea la vechiul text, anume reținerea unității de subiect pasiv numai în cazul infracțiunilor împotriva persoanelor, iar o altă parte a doctrinei a susținut că această condiție nu mai poate fi justificată nici prin aplicarea dispozițiilor de drept constituțional anterioare. În ceea ce ne privește, considerăm că din 2017 până în 2023 când legiuitorul a intervenit, prima interpretare a fost corectă, însă textul de lege a fost schimbat în sensul celei de a doua.